0.1 | parrastru; f parrastro. |
0.2 | Fr. ant. parrastre (VSEGS s.v. parrastru). |
0.4 | Cit. tutte le occorrenze. |
0.5 |
|
0.6 N | Voce redatta nell'ambito del Laboratorio di redazione (Università degli studi di Catania, 13 maggio-5 giugno 2024). |
0.7 | 1 [Parentele] Nuovo marito di una donna, rispetto ai figli del primo matrimonio; patrigno. |
0.8 A | Scobar: parrastru. Valla: parrastro. |
0.8 B | Del Bono: ø. Vinci: parrastru. Pasqualino: parrastru. Mortillaro: parrastru. Biundi: parrastru. Traina: parrastru. Macaluso Storaci: parrastru. VS: parrastru. || Cfr. inoltre gli esiti patrimoniali patrasciu e patrastru. |
0.8 C | TLIO: parrastru. |
0.9 |
Francesca Licciardello 20.05.2024. ISSN 2975-111X |
[1] ValMaxXIVU - Accursu di Cremona, Valeriu Maximu, ms. A, [IV, 3, 4], vol. 1, pag. 162.33: Drusu Germanicu [[...]] respondenti maravilyusamenti per grandiza di li soy operi, per lu habitu di la etati in que illu era a li duy divini ochi di la republica, chò esti a lu parrastru et a lu frati Augustu, retinni lu usu di Venus inchusu intra la caritati di sua mulyeri.
[2] VitiiVirtutiXIVB - Libru di li vitii et di li virtuti, [56], pag. 58.31: Lu septimu [[scil. peccatu]] est di homu a sua comari oi a sua figloçça, oi a figloli di suo parrastru oi di sua marrastra, kì tali personi non si ponu asembrari sença peccatu mortali nì per matrimoniu.
[3] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 202a: parrastru, vitricus.
[4] Gl F VallaXVIG (1500-1522) - Voc., pag. 114a: parrastro, hic parraster.