naticata s.f.
0.1 naticata.
0.2 Da nàtica.
0.4 Att. nel corpus solo in Dialagu1315c.- Iohanni Campulu, Libru de lu Dialagu de sanctu Gregoriu.
Cit. tutte le occorrenze.
0.5

Polir.: dari una naticata 1.

0.8 AScobar: naticata.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: naticata.
Vinci: ø.
Pasqualino: naticata.
Mortillaro: naticata.
Biundi: naticata.
Traina: naticata.
Macaluso Storaci: naticata.
VS: naticata.
0.8 CTLIO: naticata.
0.9 Giuseppe ZappalĂ  10.07.2023.
ISSN 2975-111X
1 Colpo dato sulle natiche; sculacciata. Locuz. Dari una naticata: lo stesso che naticari.

[1] Dialagu1315c.- Iohanni Campulu, Libru de lu Dialagu de sanctu Gregoriu, TERZU LIBRU, pag. 84.15: lu episcupu de Fundi, ki se chama Andrìa, inver killa monaca ki tene in casa, ki eri a vespere lu episcupu sì li dedi una naticata, sullazandosi cum illa'.

[2] Dialagu1315c.- Iohanni Campulu, Libru de lu Dialagu de sanctu Gregoriu, TERZU LIBRU, pag. 85.1: Tandu lu Iudeu li dixe: 'No lo poy negare chesto, che ecciandio eri a vespere sì lli desti a killa monaca una naticata'. Audendu chesto, lu episcupu humilemente le cunfexau la veritate.

[3] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 185b: naticata clunium ictus.