crusta s.f.
0.1 crusta, crusti.
0.2 Lat. crustam (DELI2 s.v. crosta).
0.4 Cit. tutti i testi.
0.5

0.8 AScobar: crusta.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: crusta.
Vinci: crusta.
Pasqualino: crusta.
Mortillaro: crusta.
Biundi: crusta*.
Traina: crusta.
Macaluso Storaci: crusta.
VS: crusta.
0.8 CTLIO: crosta.
0.9 Alessandra Sciuto 06.06.2025.
ISSN 2975-111X
1 Strato esterno e duro che ricopre e avvolge qsa; crosta.

[1] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 78b: crusta che non si mania crusta.

1.1 Crusta di muru: rivestimento di stucco; intonaco.

[1] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 78b: crusta di muru tectorium. || Cfr. ScobarXVIDQ (1520) - Voc. trilingue s.v. tectorium, ii: «Incauhinamento, oi ingissamento / Encaladura o eniessadura».

1.2 [Med.] Escrescenza rugosa che si forma sul cuoio capelluto in corrispondenza di una lesione.

[1] ThesaurusXVR - Thesaurus pauperum, 1.4, pag. 4.5: <A nectari la testa> <...> Galienus et Dina<midi>s. Item la limatura di lu cornu di lu chervu, datu a biviri cum vinu, non fa aviri may lindini non pidochi [[...]] Item pigla tartaru di vinu e fandi bugliri et poy ti·ndi lava la testa. Et ananti ti annecta la testa e poy ti la lava cum quista dicta aqua. Et poy cu acitu et chimi di ficu virdi et pistali beni epoi indi ungi la testa undi su li crusti e lavali cu achitu ananti et poy li ungi.

2 Strato duro che si forma sugli alimenti dopo la cottura o la stagionatura.

[1] MascalciaR2XVF - Tratt. di mascalcia, ms. Ricc., volg. Ruffo, [XXXVI] <Ancora a lu dictu mali di lu cornu>-5: Item <prindi> la crusta di lu formagi<u> grassu et pisa in modu di coyru ki sia unu pocu plui lata di lu cornu, punila contra lu focu finkì la grassa isquagla e discurra et supra lu cornu...

[2] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 78b: crusta che si mania crustum.