furmicaru s.m.
0.1 f furmicaru.
0.2 Da furmica.
0.4 Non att. nel corpus.
0.5

0.8 AScobar: furmicaru.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: furmicaru.
Vinci: ø.
Pasqualino: furmicaru.
Mortillaro: furmicaru.
Biundi: furmicaru.
Traina: furmicaru.
Macaluso Storaci: ø.
VS: furmicaru.
0.8 CTLIO: formicaio.
0.9 Salvatore Cammisuli 17.02.2025.
ISSN 2975-111X
1 Nido delle formiche; formicaio.

[1] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 120b: furmicaru locu cavus.