brunu agg.
0.1 bruna, bruni, brunu.
0.2 Germ. *brūna- (LEI Germanismi s.v. *brūna-).
0.4 Cit. tutte le occorrenze.
0.5

0.8 AScobar: ø.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: brunu.
Vinci: brunu.
Pasqualino: brunu.
Mortillaro: brunu.
Biundi: ø.
Traina: brunu.
Macaluso Storaci: ø.
VS: bbrugnu1, bbrunu1, vrunu1.
0.8 CTLIO: bruno1.
0.9 Salvatore Cammisuli 15.04.2024.
ISSN 2975-111X
1 Di colore scuro tendente al nero (rif. in partic. a tessuti o indumenti); bruno.

[1] CaternuXIVR - Angelo Senisio, Caternu, pag. 118.9: appe poi flurini xviiij per accatari lu sali et la peza di lu pannu brunu et per pagari a la soru di frati Perri...

[2] CaternuXIVR - Angelo Senisio, Caternu, pag. 146.23: appimu di ipsa peci vj di pannu albaxu grossu, tri di brunu et tri di blancu.

[3] CaternuXIVR - Angelo Senisio, Caternu, pag. 218.22: dunanduni ipsu tri peci di stamigna, zo esti dui blanki et una bruna...

[4] Bresc/2014 (266) - 1424 Inventario, pag. 787.33: mantu unu di Bervi culuri brunu vechu lu quali fu vindutu pro t. xvii.

[5] Bresc/2014 (346) - 1439 Inventario, pag. 995.14: gunella una bruna...

[6] Bresc/2014 (393) - 1444 Inventario, pag. 1132.3: choppa .i. bruna vecha, infurrata di pannu di lu corpu di misser Franchiscu.

[7] Bresc/2014 (476) - 1454 Inventario, pag. 1378.19: unu mantu di jammilloctu di coluri milingianu inforratu di pannu brunu. Item unu mantu di Firenza brunu usatu apertu in li lati e inforratu in li spalli di cindatu.

[8] Bresc/2014 (490) - 1456 Inventario, pag. 1480.24: passatempu di pannu brunu usitatu.

[Rif. al manto del cavallo].

[9] MascalciaR1XVF - Tratt. di mascalcia, ms. Ricc., volg. Ruffo e Ierocle, [IV] <Di lu canuximentu di tucta la persuna>-3: lu pilu bayu, brunu comu castangna, esti plui convinivilimenti bonu, lu pilu maurellu est plu malencolicu, ma omni pilatura di sulu so culuri, zo est oy tuctu blancu oy tuctu russu claru, esti omni utili; ma si avi miscatura oy balza<na>tura spara esti plui signu bonu.

[10] MascalciaMXVDC - Tratt. di mascalcia, ms. Marc., volg. Ruffo, [IV]-30: di lu pilu, però ki la ienti diverssamenti indi parla no·ndi voglu multo diri, ma sicundu mia parutu lu pilu ki si chama bayu brunu et liardu sunnu meglu et più di laudari ki li atri.

1.1 [Rif. a una persona:] che ha la pelle scura; abbrunito (per prob. fraintendimento del testo tradotto).

[1] EneasXIVF - Angilu di Capua, Istoria di Eneas, ms. A, [OCTAVU LIBRU], pag. 146.1: Eneas [[...]] vidi in sopnu lu deu di lu locu in lu flumi di Teveru, a modu di unu vechu siminandu killi campi: et era vistutu di unu suctili carbasu et di li capilli cupria li soy bruni carni. || Cfr. Corpus TLIO, Lancia, Eneide volg., 1316 (fior.), L. 8, pag. 497.11: «e' capelli con ombrose canne coprìa...» (Verg., Aen., VIII, 34: «crinis umbrosa tegebat harundo...»).

[2] EneasXVS - Angilu di Capua, Istoria di Eneas, ms. B, 8.3: era vestu[tu]to de uno suctili carbasu et de li capilli coperia li soi bruni carni.

2 Fig. [Rif. a un sogg. astratto:] avverso.

[1] QuaedProfXIVC - Quaedam profetia, 2, pag. 23: O Furtuna fallenti, pirkì non si' tuta una? / Affacchiti luchenti, et poi ti mustri bruna; / non riporti a la genti sicundo lor pirsuna, / ma mittili in frangenti pir tua falza curuna.