cassiraru s.m.
0.1 casiraru, cassiraru, chasirario, chasiraru, chassiraru; f gassirari.
0.2 Da cassira (VSES s.v. gassina [gassinaru]).
0.4 Cit. tutti i testi.
0.5

0.6 NSi esclude dalla doc. la forma chasirarius adattata con desinenza lat. e att. in contesto lat.: «Lemmus chasirarius pro duobus apothecis in montatella Sancti Dominici debet flr. ij» (Rinaldi/2005 (150) - 1384-1385 Censi, pag. 329.30).
0.8 AScobar: ø.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: ø.
Vinci: ø.
Pasqualino: ø.
Mortillaro: gassinaru.
Biundi: gassinaru.
Traina: gassinaru.
Macaluso Storaci: ø.
VS: cassinaru, gassiraru.
0.8 CTLIO: cassiraru.
0.9 Rossella Mosti 03.12.2020.
ISSN 2975-111X
1 [Mest.] Artigiano che fabbrica e vende stuoie (anche come appellativo).

[1] CaternuXIVR - Angelo Senisio, Caternu, pag. 191.14: Lemmu chassiraru per dui casecti ki foru di li figloli di ser Salernu pro florenis duobus.

[2] CaternuXIVR - Angelo Senisio, Caternu, pag. 337.5: Lemmu cassiraru per dui putiki di la muntatella flurini ij. Solvit.

[3] Rinaldi/2005 (126) - 1380-1381 Riscossione di censi, pag. 262.15: Item a Lemmo chasirario pro censu duarum apothecarum flr. auri duos.

[4] Rinaldi/2005 (143) - 1381-1382 Censi, pag. 27.3: Lemmu casiraru per dui putigi a la muntatella di Sanctu Dominicu flurini ij di auru.

[5] f La Mantia/1908 - 1420 Capitoli inediti della città di Sciacca, pag. 10: caudarari, aurifici, gassirari li quali nun ponnu tessiri a la fera. || VSES s.v. gassina.